When I cry

miercuri, 29 iunie 2011



Versuri frumoase...pentru a le vedea click aici

Moments

luni, 20 iunie 2011




George Enescu

luni, 13 iunie 2011

Weekendul acesta am fost la Dorohoi si cu aceasta ocazie am vizitat si casa Memoriala George Enescu, am atasat si o parte din ce am vazut noi acolo si cateva date despre el. :)




George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botosani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist si dirijor si este considerat cel mai important muzician roman.

Nascut la Liveni in judetul Botosani, a manifestat inca din copilarie o inclinatie extraordinara pentru muzica. A inceput sa cante la vioara la varsta de 4 ani, la varsta de 5 ani apare in primul sau concert si incepe studii de compozitie sub indrumarea lui Eduard Caudella.
Inter anii 1888-1894 studiaza la Conservatorul din Viena, iar dupa absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, isi continua studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899). In ziua de 6 februarie 1898 isi face debutul in calitate de compozitor in cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonica Opus 1 Poema Romana. In acelasi an incepe sa dirijeze concerte in Bucuresti si sa dea recitaluri de vioara.
Din primii ani ai secolului XX dateaza compozitiile sale mai cunoscute, cum sunt cele doua Rapsodii Romane (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestra (1903), prima sa Simfonie de maturitate (1905), Sapte Cantece pe versuri de Clément Marot (1908).
In ultimii ani ai vietii a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Camera pentru douasprezece instrumente soliste, desavarseste Poemul simfonic Vox Maris pentru soprana, tenor, cor si orchestra, schitat inca din 1929, Simfoniile Nr. 4 si 5 ramase neterminate (au fost orchestrate mai tarziu de compozitorul Pascal Bentoiu).
Odata instaurata dictatura comunista, se exileaza definitiv la Paris, unde se stinge din viata in noaptea de 3 spre 4 mai 1955.

1 Iunie - Copilaria unui Geniu

miercuri, 1 iunie 2011



Albert Einstein

Un copil care nu a vorbit până la trei ani, dar care a fost vrăjit de o busolă ce avea să îl conduce spre multe mistere ale lumii.Copiii şi părintii lor sărbătoresc pe 1 iunie ziua copiilor, zi dedicată celor care privesc lumea cu ochii lor curioşi şi se bucură la tot pasul de noi descoperiri.

Anumite persoane au însă darul de a rămâne curioase toata viata. Aceasta curiozitate ii conduce, pe mulţi dintre ei, spre lumea matematicii, a ştiinţei, sau a artei. Printre aceste personaje se numără, la loc de cinste, şi Albert Einstein. Cum a fost însă Albert Einstein de mic? Vi-l prezentăm în acest articol, pe scurt, pe micuţul Einstein, pe atunci când nimeni nu ar fi pus pariu că va deveni una dintre cele mai cunoscute persoane din lume.
Einstein s-a născut în 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, fiind primul copil al familiei; în 1880, familia s-a mutat la Munchen, unde, în 1881, se naşte sora lui Albert, Maja, cu care acesta a avut o legătură foarte strânsă toată viaţa.

În prima parte a copilăriei, Einstein nu a dat semne de o inteligenţă superioara sau precoce. Faptul că până la trei ani nu a vorbit i-a alarmat pe părinţi, care se temeau că micul Albert ar putea avea ceva probleme. Inclusiv la şcoală Albert nu a fost un geniu; profesorii l-au calificat ca fiind leneş, neascultător şi neinteresat şi nu i-au acordat mari şanse pentru a deveni „cineva” în viaţă.

Einstein nu era însă leneş – era un copil curios, pe care şcoala, aşa cum era organizată, îl plictisea. Albert dorea să ştie „de ce” se întâmplă ceea ce se întâmpla. Micuţului Einstein îi plăceau jocurile mecanice şi era foarte curios de modul în care acestea funcţionează. De asemenea, construia cu mare răbdare castele din cărţile de joc.

Într-o zi, pe când avea 5 ani şi era acasă, bolnav, ca să-l distreze puţin, tatăl lui, Hermann Einstein, i-a arătat o busolă. Albert a fost uimit de faptul că, oricum şi oriunde era pusă busola, acul acesteia indica mereu aceeaşi direcţie. Ce forţă misterioasă putea să fie responsabilă de aşa minune? La cei cinci ani ai săi, Einstein a înţeles că trebuie să existe o explicaţie în Natură, o cauză, pentru acest fapt aparent miraculos.

Acest episod din viaţa lui a fost povestit de Einstein de nenumărate ori, fiind unul dintre evenimentele care i-au marcat viitorul. La vârsta de 6 ani, la insistenţele mamei, a început să studieze vioara, care la început nu l-a prea pasionat; la bătrâneţe însă, nu de puţine ori, vioara l-a acompaniat în orele de singurătate, în anii în care, în America, Einstein încerca să găsească o teorie care să unifice electromagnetismul şi gravitaţia.

Şcoala, cum am mai spus, nu l-a pasionat şi nu l-a inspirat pe micul Albert. A jucat însă un rol important în această perioadă a vieţii lui un prieten al familiei, Max Talmey, un tânăr student la medicină, care i-a împrumutat lui Albert, de când acesta avea doar 10 ani, o serie de cărţi de ştiinţă, filozofie şi matematică şi l-a îndrumat în studiul acestora.

Einstein a fost practic un autodidact, descoperind de unul singur plăcerea studiului şi a formulării de probleme care mai de care mai interesante. Una dintre aceste probleme, şi anume cea care-l vedea pe Einstein călare pe un fascicul de lumină, a dus mai târziu la formularea teoriei relativităţii.

În 1884, familia lui Einstein se muta în Italia, la Milano; Albert, care avea 15 ani, rămâne la Munchen petru a încheia şcoala, însă nu rezistă mai mult de 3 luni, după care îşi urmează familia care, între timp, se mutase la Pavia. În anii aceştia se încheie copilăria lui Einstein. În 1895 el va porni spre Elveţia şi spre o carieră unică, care i-a adus, pe lângă un bine-meritat premiu Nobel, faimă şi prestigiu, pentru care însă a trebuit să lupte.

Einstein a rămas un curios toată viaţa; din acest punct de vedere a rămas un copil care continua să pună întrebări, care nu accepta „răspunsurile de-a gata” şi încerca să găsească explicaţii la fenomenele aparent misterioase din lumea înconjurătoare. Albert Einstein a ajuns să fie autorul teoriei relativităţii şi unul dintre iniţiatorii mecanicii cuantice, teorii care reprezintă pilonii ştiinţei moderne cu un număr de aplicaţii în viaţa de zi cu zi.

Este important să încercăm să ne păstrăm curiozitatea ce ne caracteriza pe când eram copii şi să îi incurajam şi pe copiii noştri să şi-o dezvolte. Nu se ştie niciodată de unde va răsări următorul Einstein!

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu

Cele 7 secrete ale vorbitorilor publici



Ce este un vorbitor profesionist?

O persoana care isi castiga existenta vorbind. Calitatea vietii unui vorbitor public depinde de abilitatea lui de a vorbi eficient in fata grupurilor de oameni. In aceasta categorie includ numeroase meserii: avocati, profesori, oratori, traineri, politicieni, purtatori de cuvant, etc. Acestia au nevoie de o abilitate sporita de a influenta pentru a obtine succes in meseriile lor.

Dar ce inseamna sa influentezi? In esenta, inseamna sa ii inspiri pe ceilalti sa iti urmeze sugestiile fara sa le fortezi deciziile. Cand reusesti sa faci asta, cei din jur nu doar te urmeaza dar te si plac. In mod evident, aceasta abilitate este absolut esentiala pentru succesul oricarui om in orice domeniu care presupune comunicarea cu alti oameni. De aceea, am selectat cateva dintre strategiile de succes ale vorbitorilor publici ce pot fi folosite cu usurinta in conversatiile de zi cu zi.
Cand le aplici, obtii in timp scurt mai multa incredere din partea celorlalti. Oamenii te vor asculta cu mai mult interes iar opiniile tale vor conta mai mult ca in trecut.

1. Decide foarte exact ce vrei sa obtii la final

Cand pornesti cu finalul dorit in minte, toate actiunile tale sunt orientate in directia respectiva. Care este rezultatul final? Vrei ca cei care te asculta sa te aplaude? Vrei sa te urmeze? Vrei sa iti cumpere serviciile? Ce vrei? In ce conditii vrei? Cat de clar poti sa vezi cu ochii mintii rezultatul final? Cu cat iti este mai clar in mintea ta ceea ce doresti sa obtii, cu atat ai sanse mai mari sa si obtii. Cu cat tinta este mai vizibila, cu atat mai usor va fi atinsa.

2. Stabileste de ce vrei sa obtii acel lucru

Raspunsul la aceasta intrebare iti va furniza motivatia necesara! S-ar putea sa stii foarte bine ceea ce iti doresti, dar daca nu ai motivatia necesara, vei gasi probabil o cale sa iti sabotezi succesul. Cat de valoros este pentru tine acest rezultat? Cat de important? Clarifica raspunsul la aceste intrebari inainte sa mergi mai departe.

3. Clarifica-ti argumentatia – pe ce te bazezi?

Vorbitorii publici stiu foarte clar ca pentru a fi convingatori au nevoie sa cunoasca precis ceea ce doresc sa transmita. Clarifica-ti argumentele ca si cand ar urma sa raspunzi unui examen oral la facultate, pentru nota 10. Gaseste explicatii, cercetari, exemple care sa sustina ceea ce vei spune.

4. Exprima-te simplu si succint (care este elementul central?)

Vorbitorii publici se concentreaza sa transmita o singura idee principala in cadrul unei prezentari sau in timpul unei sectiuni a unei prezentari. Albert Einstein spunea: Fiecare lucru trebuie explicat cat mai simplu cu putinta, dar nu mai simplu decat atat. In plus, ar fi de dorit sa folosesti un limbaj cat mai simplu, fara termeni tehnici. Faptul ca stii termeni tehnici nu e un motiv sa ii impovarezi pe ceilalti cu ei.

5. Foloseste povesti, metafore si comparatii

Oamenii inteleg conceptele, dar retin povestile. Pentru fiecare idee importanta, care doresti sa ramana in mintea celorlalti, spune o poveste sau fa o analogie care sa le permita interlocutorilor sa isi faca o imagine clara a ceea ce vrei sa transmiti.

Analogiile sau metaforele sau povestile sunt procesate in special in emisfera dreapta a creierului, in vreme ce faptele si conceptele, in emisfera stanga. Cand faci o prezentare, alterneaza conceptele cheie cu metafore si comparatii. Aceasta alternanta: concept-comparatie, concept- comparatie, seamana cu functionarea unui stergator de parbriz cu care iti ajuti audienta sa vada mai clar ce vrei sa spui.

6. Gesticuleaza si umple scena…

Este foarte important sa exprimi nonverbal ceea ce vrei sa transmiti verbal. Cand gesturile tale sustin ceea ce spui, mesajul tau devine puternic si credibil. In schimb, atunci cand mesajul tau este contrazis de gesturi, aproape intotdeauna gesturile vor fi crezute.

Studii realizate de profesorul Albert Mehrabian in SUA au aratat ca atunci cand mesajul verbal si cel nonverbal nu se sustin reciproc, 93% din impactul mesajului este dat de gesturi, expresii faciale si tonul vocii, iar numai 7% de continutul mesajului (cuvinte).

7. Arata ca iti pasa

Oamenilor nu le pasa cat de multe stii pana cand nu afla cat de mult iti pasa. Porneste cu aceasta idee in minte cand te adresezi unui grup sau unei persoane. „Imi pasa de tine” ar putea fi un gand in dialogul tau interior, inainte de a incepe sa vorbesti. Daca nu iti pasa, asta se simte. De fapt, daca nu iti pasa deloc, inseamna ca mesajul nici nu merita transmis. Cand arati ca iti pasa, beneficiarii mesajului iti vor raspunde la fel. Aceasta este o lege universala a comunicarii. In Psihologia Persuasiunii, ea se mai numeste legea reciprocitatii.

Inspiratie !

Articol scris de: Andy Szekely
A apărut o eroare în acest obiect gadget
Un produs Blogger.